Mai la vale de Doftana,
Dumnezeu și-a pus ofranda,
El asează mai sus pe plai,
Comuna Brebu, colț de rai.
Sus in deal la Pietriceaua
Frumoasă-i priveliștea
Iar la Podul Cheii sat
Luchian flori a pictat.
Breb, straveche așezare,
În a tale vechi hotare,
Adunat-ai cu mândrie,
Istorie cum se știe.
Pe pămantul tău bogat,
Basarab a așezat,
Un comlex de căramidă
Și-o fântană cristalină.
Un lăcaș de închinare
Și-o Casă Domnească mare.
Pictori mari pe aici trecură,
Zugrăvind tot ce văzură.
Sava Henția-a pictat,
Mânăstirea-n acest sat.
Brebule Megieșesc,
Brebule Mînăstiresc
Dumnezeu te-a înzestrat
Și c-un lac mare, curat.
Brebule din brebenei,
Străjuit de brazi si tei,
Bravi stramoși ai mai avut,
De-așa mândru te-au făcut.