Alcatuit din biserica manastirii, casa domneasca, turnul intrarii si zidul de incinta, complexul arhitectural medieval Brebu este cel mai important monument al secolului XVII din judetul Prahova. Plasat in mijlocul comunei, in fata lacului, vizibil de la distanta si inconjurat de ziduri ca o cetate, monumentul arhitectural de la Brebu de integreaza in peisajul natural si ii sporeste frumusetea.
Construirea cetatii manastiresti de la Brebu este rezultatul unei vizite a domnitorului Matei Basarab pe aceste meleaguri, vizita care ar fi avut loc in anul 1642. Complexul manastiresc a fost construit in centru platoului brebean, langa lac, pe un teren donat de mosneanul Stanciu si sotia sa Nusa. Conform pisaniei, constructia complexului manastiresc a fost inceputa de Matei Basarab in 1650 (data este controversata) si a fost terminata de Constantin Brancoveanu. In complexul arhitectural de la Brebu a functionat pana in anul 1863 manastirea. In anul 1752 domnitorul Ghica al II-lea a inchinat Manastirea Brebu Eforiei Spitalului Pantelimon.
Manastirea Brebu a fost oficial desfiintata , transformata in biserica de mir in anul 1863, in anul 1865 expropiindu-se si cea mai mare parte a fostelor sale averi. Biserica a ramas sa deserveasca fostul sat Brebu Manastirii, iar restul complexului arhitectonic a trecut in administratia Eforiei Spitalelor Civile. In anul 1910, chiliile manstirii (doua caturi) care erau plasate cu spatele la zidul de incinta au fost daramate, iar caramida a fost utilizata la construirea scolii pe amplasamentul fostului cimitir. In anul 1901 a fost pictat din nou altarul si tampla de catre pictorul Sava Hentia. Dupa 1918, personalul eforiei a continuat sa vina la odihna, contribuind la transformarea parcului si a lacului intr-un loc de agrement.
In anul 1925 toate cladirile fostei manastiri au fost cedate societatii pentru combaterea tuberculozei la copii. Aceasta a infiintat un preventoriu in care erau intretinuti copii sanatosi, dar proveniti din familii cu tuberculoza. Pentru scurt timp, dupa anul 1944, preventoriul a fost inlocuit cu un sanatoriu TBC de gradul 3, apoi cu un azil de batrani.
In anii 1950, un incendiu distruge o mare parte din cladirile de lemn ce mai existau in incinta.
Primul inceput de restaurare a monumentului istoric a avut loc in anul 1939, cand s-a desfiintat pridvorul facut in anul 1902. Stricaciunile provocate de cutremurul din 1940 turnului si bisericii, au prilejuit la reparare si o anumita restaurare. Restaurare propiu-zisa, corecta si completa a complexului arhitectonic asa cum fusese construit la 1650 , s-a realizat in perioada 1955-1963. S-au restaurat in primul rand biserica, turnul si zidul de incinta (1955-1960) si apoi palatul domnesc (1962-1963). In casa domneasca se infiinteaza colectia muzeala “Istoria epocii lui Matei Basarab si Constantin Brancoveanu” care cuprinde peste 600 de exponate. Parcul si cladirile sale trec in patrimoniu comunei.